Baneocin 250UI/5000UI, 10 g, Lek Pharmaceutical

Baneocinul este activ în toate infecțiile provocate de germeni patogeni sensibili la neomicină și/sau la bacitracină.
Acțiunea Baneocinului unguent este intensificată de un pansament.
Indicaţii:
Baneocin pudră:
- Infecții bacteriene ale pielii de mică extindere, de ex: Herpes simplex, Herpes zoster/vezicule de varicela, impetigo contagios supurant, ulcere infectate ale gambei, eczeme infectate, dermatite fesiere (la nou-născuți) infectate cu bacterii.
Prevenirea infecțiilor ombilicale la nou-născuți.
După intervenții chirurgicale (dermatologice) Baneocin pudră poate fi utilizat ca adjuvant în îngrijirea postoperatorie (excizii și cauterizări, tratarea ragadelor, ruptura perineală, episiotomie, răni și cicatrice supurante).


Compoziţie:

Baneocin pudră: 1 g conține: Bacitracin zinc: 250 UI, Sulfat de neomicină: 5000 UI (5 mg).


Mod de administrare:

Se aplică un strat subțire de pudră sau unguent pe rană, acoperit eventual cu un pansament.

Posologie: În general 2-4 aplicații cu Baneocin-pudra sau 2-3 cu Baneocin-unguent pe zi, atât la adulți cât și la copii. La pacienții cu arsuri care acoperă mai mult de 20% din suprafața corpului, Baneocinul se va aplica o singură dată pe zi (în particular la pacienții cu funcții renale reduse), deoarece substanțele active pot fi absorbite.
În cazul unui tratament local este recomandabil să nu se depășească o doză de 1 g de neomicină pe zi (corespunzătoare la 200 g de pudră sau pomadă de Baneocin) timp de 7 zile.
În caz de repetare se va înjumătăți doza.

Precauţii şi avertizӑri:

În cazul aplicării de doze mai mari decât cele prescrise (în special la pacienții cu ulcere trofice), se recomandă observarea cu atenție a semnelor nefrotoxice sau/și ototoxice, datorate posibilității de absorbție a Baneocin-ului.
La pacienții cu funcții hepatice sau/și renale reduse, înaintea și în timpul tratamentului intensiv cu Baneocin, datorită creșterii riscului efectelor toxice, se vor face atât teste de urină și sânge, cât și audiometrice.
Posibilitatea unei ototoxicitați impune o folosire prudentă în caz de otită medie cronică mai veche. În caz de timpan perforat nu se aplică în conductul auditiv extern.
La pacienții cu acidoze, miastenia gravis sau alte boli neuromusculare, în cazul în care pot avea loc absorbții necontrolate, atenția trebuie îndreptată către blocajele neuromusculare.
Calciul și neostigmină pot împiedica astfel de blocaje.
În tratamente prelungite trebuie avută în vedere posibilitatea apariției germenilor rezistenți, în special a fungiilor. În astfel de cazuri, se va proceda la tratamentul cel mai adecvat. În caz de alergie sau suprainfecții se oprește tratamentul.


Forma de prezentare:

Cutie cu pudră de 10 g.